Cart 0
Ce viitor iti doresti pentru copilul tau?
Eu imi doresc sa devina inventator. Un mare inventator care schimba lumea intr-un domeniu. Orice domeniu.
E dreptul nostru, ca parinti, sa visam: sa vindece cancerul, sa reinventeze teoria relativitatii… sau chiar sa inventeze un nou domeniu.
Dar cum oare poti sa te pregatesti cat mai bine pentru ceva ce inca nu s-a inventat?
De aceea, am decis sa-i invatam sa:
- invete
- creeze
- inventeze
Ne trebuie insa cateva ingrediente obligatorii:
– Pasiunea
Cand ai pasiune, inveti de drag, explorezi sa inveti mai multe. Creezi lucrurile din suflet, cu placere. Cauti lucruri noi in acel domeniu, iar daca nu exista, le inventezi.
Momentan, copiii mei au doar 2 pasiuni: cateva sporturi si orice joc (online sau offline). Sunt singurele activitati pe care le-ar face toata ziua, razand, fara sa oboseasca.
Jocuri = Pasiune
– Implicarea
A face un joc inseamna un proiect.
Nu stiu voi cum sunteti, dar eu ma implic mai mult cand e vorba de un proiect. Cu un scop clar. E foarte clar de ce trebuie sa fac fiecare lucru.
Caz concret: ani de zile m-am intrebat ce exact inseamna integrale si derivate… pana la un proiect.
Sa faci un joc cu dragoni, masini, ninja, bilute…?
Asta e un proiect clar care poate fi facut intr-un timp relativ scurt (zile, ore sau minute, in functie de complexitate si experienta).
Proiect de care esti pasionat… asta inseamna Implicare
Ingrediente = Pasiune + Implicare
Cu aceste ingrediente se poate invata, crea si inventa orice. Orice vis. Visul copilului tau.
Un joc porneste cu un vis. Cu imaginatia copilului.
Vrea joc cu cavaleri? Cavaleri sa fie. Catelusi, ponei? Ok.
Imagineaza-ti:
- Cum e sa poti crea orice ai in minte?
- Sa n-ai bariere in gandire?
- Sa ti se para simplu sa creezi o masina care sa mearga pe apa. Si apoi sa zboare. Dupa ce isi schimba forma… ca in Transformers? Doar ca trebuie sa aiba propulsoare. 6. As mai insirui… dar nu mai retin cum mi-a descris copilul meu urmatorul lui joc.
Din fericire, copiii au imaginatie bogata. Din pacate, adultii nu. Ne-am pus pereti in jurul ei si nu mai putem sa “think outside the box”.
Teorema: Orice inventie incepe cu o idee
Pur si simplu. Nu poti inventa ceva, daca nu iti imaginezi acel lucru in prealabil.
Daca amesteci din greseala 2 substante si iese ceva nemaivazut, asta e descoperire. Nu inventie. Inventia e un proces voit, gandit si creat.
Asadar… trebuie sa le predam copiilor Imaginatie.
Dar… visele sunt egale cu 0, daca nu sunt insotite de actiune. Putem pierde timpul o viata imaginandu-ne castigaori la Loto, fara sa fi cumparat vreun bilet.
Imaginatia trebuie pusa in practica. Neaparat. Altfel, ne plictisim de vise si renuntam la ele. Avem nevoie de implinirea lor.
Creativitate (substantiv) = Folosirea imaginatiei sau a ideilor originale pentru a crea ceva valoros
Creativitatea = practica. Practica inseamna invatare.
Deci da… creativitatea se poate invata. Trebuie doar repetat cat mai des procesul de imaginatie plus punere in practica a acesteia.
Dar Inventivitatea? Se poate invata?
Orice se poate invata daca exersezi indeajuns. Trebuie doar sa exersam sa facem lucruri noi si interesante. Jocuri noi?
Cum ne provocam copiii sa gandeasca din mai multe perspective?
Un mic secret… in programare, aproape orice lucru se poate face in mai multe moduri. Fiecare cu avantajele/dezavantajele lui.
Ca si in viata… tot timpul trebuie sa alegi varianta castigatoare, gandindu-te care te va ajuta mai mult la pasii urmatori.
Acum ca avem toate ingredientele, stim exact ce vrem sa facem… e timpul sa
Rezolvam Problema – Gandire Computationala
Orice problema, oricat ar fi de mare… se poate imparti in probleme mai mici… si mai mici… si mai mici… pana cand se ajunge la lucruri simplu de facut. Apoi se rezolva bucatele – bucatele si se pun impreuna, ca piesele Lego. Asta inseamna gandire computationala. Nu e un concept nou: “Nothing is particularly hard if you divide it into small jobs” – Henry Ford.
Simplu, nu?
Dar cati dintre noi o punem in practica? Sau macar o constientizam ca metoda de rezolvare a oricarei probleme?
Cum faci un joc?
Pas 1 – alegi/desenezi un personaj
Pas 2 – alegi/desenezi un decor
Pas 3 – alegi/creezi niste sunete
Pas 4 – misti personajele
Pas 5 – adaugi ceva conflicte, samd.
Asta nu inseamna ca totul va merge din prima. Niciodata. Si asta e frumusetea.
Trebuie sa reparam, testam, reparam, testam… invatam. E un proces iterativ de imbunatatire continua a creatiei.
Copiii invata sa se bucure de fiecare mica reusita, de fiecare pas catre scopul final.
Iar bucuria finala, a unui joc cu care sa se laude la familie, prieteni… nepretuita.
Increderea in sine? La cer.
O noua problema? Doar o provocare!
Daca reusim sa ne facem copiii sa vada orice problema din viitor doar ca pe o provocare… totul le va fi simplu ca o joaca.
